Azi 13.11.2011,duminica,ora 8:11 dimineata ma scol impotriva guvernului pt. care am mare stima...caruia ii urez toate cele bune deoarece isi bate joc de tarisoara asta.
Sa fiu sincera cu voi aceasta simpatie a mea pt. minunatia oamenilor ce ne conduc a venit cu cateva saptamani in urma,cand eu,cetatean roman,am fost racita si ca orice om,am avut intentia sa ma duc la farmacie,sa imi cumpar medicamente.Insa,dragi mei cititori,nu aveam unde sa ma duc deoarece intr-un sat in care din vara se incearca sa se faca PARC nu exista FARMACIE.
Stai putin!se face PARC in conditiile in care nu exista FARMACIE???:)) ;)) :))imi scuzati amuzamentul dar nu am putut sa ma abtin si imi tot vin in cap aceste 2 cuvinte:PARC-FARMACIE,FARMACIE-PARC.
Da,ce sa zic???o sa fie bine,eu zic sa fiu optimista,nu are nimic daca mor bolnava in pat sau in drum spre o farmacie,atata timp cat am un leagan langa mine nimic numai conteaza,toate`s bune si frumoase<:-P
Acum ,nu stiu,poate nu gandesc eu clar,poate m-am trezit prea revoltata dar voi chiar credeti ca este nevoie mai mult de un topogan decat de o pastila???
Astept raspunsurile voastre(fara injuraturi pt. guvern sau cu***)
Pana data viitoare,iubiti partidul roman!!!
vineri, 18 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
Cadem,ne ridicam si mergem mai departe.
Uneori suntem mai puternici decat credem, decat stim.
Viata te pune uneori in situatii limita, situatii in care numai gandul de a le infrunta te facea nu demult sa crezi ca nu e posibil sa treci peste.
Si totusi, cumva, pus fata in fata cu situatia, reusesti sa treci peste. Cu inima bandajata, sangerand de durere, mergi inainte.
Sunt situatii care te doboara si nu te poti ridica atat de repede. Ai nevoie de un timp al tau, un timp in care sa plangi pana nu mai ai lacrimi, un timp pentru a te vindeca. Apoi, te scuturi de tot si-ti continui drumul.
Nu e usor sa treci peste o mare durere, de fapt, cred ca e cel mai greu lucru la care suntem supusi noi oamenii. Nu e usor, dar nici imposibil!
Dorinta de a trai, de a merge mai departe trebuie sa fie mai mare decat cea de a renunta. In timp, rana se va cicatriza si durerea va disparea... va ramane o amintire care stii ca a durut, insa vei fi mandru ca ai invatat ceva. Vei fi mandru ca ai reusit.
Suntem oameni, e in regula sa urlam si sa plangem de durere atunci cand nu mai putem, e in regula sa ne ingaduim sa fim slabi uneori, insa e important ca atunci cand tragi linie sa vezi ce ai devenit, sa poti spune ca esti un om puternic, ca da, te-ai luptat cu viata!
Viata te pune uneori in situatii limita, situatii in care numai gandul de a le infrunta te facea nu demult sa crezi ca nu e posibil sa treci peste.
Si totusi, cumva, pus fata in fata cu situatia, reusesti sa treci peste. Cu inima bandajata, sangerand de durere, mergi inainte.
Sunt situatii care te doboara si nu te poti ridica atat de repede. Ai nevoie de un timp al tau, un timp in care sa plangi pana nu mai ai lacrimi, un timp pentru a te vindeca. Apoi, te scuturi de tot si-ti continui drumul.
Nu e usor sa treci peste o mare durere, de fapt, cred ca e cel mai greu lucru la care suntem supusi noi oamenii. Nu e usor, dar nici imposibil!
Dorinta de a trai, de a merge mai departe trebuie sa fie mai mare decat cea de a renunta. In timp, rana se va cicatriza si durerea va disparea... va ramane o amintire care stii ca a durut, insa vei fi mandru ca ai invatat ceva. Vei fi mandru ca ai reusit.
Suntem oameni, e in regula sa urlam si sa plangem de durere atunci cand nu mai putem, e in regula sa ne ingaduim sa fim slabi uneori, insa e important ca atunci cand tragi linie sa vezi ce ai devenit, sa poti spune ca esti un om puternic, ca da, te-ai luptat cu viata!
miercuri, 2 noiembrie 2011
"Shanzelize Avenue"
Ma trezesc inaintea cocosului,la 5 dimineata,pap,ma pregatesc pentru ziua ce nu a inceput inca.
Urmatorul pas este sa i-au caleasca pana la sud iar de la sud...paiii ...ca sa nu mai dau bani pana in centru merg pe jos,pe" Bulevard a la Romania","Shanzelize Avenue".
Ajunsa aici...ce sa zic???Intampin peripetii mari.M-ai vad cate un boschetar ce face pisu in boscheti,mai trece cate un biciclist ce imi zice saramana de parca eu as arata ca masamarea,mai vad cate un BMW X5,ma uit la el si zic"Oh Gosh is so beautiful",dupa care imi aduc aminte ca nu o sa mi-l permit nici dupa al -90-lea salariu,mai vedem cate un adolescent cu un ghiozdan cat casa si cu o sticla de suc de 0,5 in mana,probabil ghiozdanul fiind prea gol s-a hotarat copilul sa tina sticla de suc in mana.
Odata ajunsa in centru ,partea buna a Ploiestiului ,tind sa cred ca am dat de civilizatie dar nu am nici ceea mai mica sansa.Aici vedem cate o persoana cu servieta si ziarul in mana.Probabil avand si acesta prea multe lucruri in servieta nu a mai putut sa puna si un amarat de ziar in aceasta.
Vrand sa mai economisim niste banuti(deoarece la tembelizor spune ca incepem a 2-a criza dar in familia mea se inceoe la a-10-a deoarece vrem sa o luam inainte)dupa ce mergem de la Gara de Sud pe jos pana in centru,in fiecare zi o juma de ora pana incep practica la BRD ,ma asez pe o bancuta si imi scriu gandurile intr-o agenda.
Ajunsa la sediu,aici incepe "distractia"
Urmatorul pas este sa i-au caleasca pana la sud iar de la sud...paiii ...ca sa nu mai dau bani pana in centru merg pe jos,pe" Bulevard a la Romania","Shanzelize Avenue".
Ajunsa aici...ce sa zic???Intampin peripetii mari.M-ai vad cate un boschetar ce face pisu in boscheti,mai trece cate un biciclist ce imi zice saramana de parca eu as arata ca masamarea,mai vad cate un BMW X5,ma uit la el si zic"Oh Gosh is so beautiful",dupa care imi aduc aminte ca nu o sa mi-l permit nici dupa al -90-lea salariu,mai vedem cate un adolescent cu un ghiozdan cat casa si cu o sticla de suc de 0,5 in mana,probabil ghiozdanul fiind prea gol s-a hotarat copilul sa tina sticla de suc in mana.
Odata ajunsa in centru ,partea buna a Ploiestiului ,tind sa cred ca am dat de civilizatie dar nu am nici ceea mai mica sansa.Aici vedem cate o persoana cu servieta si ziarul in mana.Probabil avand si acesta prea multe lucruri in servieta nu a mai putut sa puna si un amarat de ziar in aceasta.
Vrand sa mai economisim niste banuti(deoarece la tembelizor spune ca incepem a 2-a criza dar in familia mea se inceoe la a-10-a deoarece vrem sa o luam inainte)dupa ce mergem de la Gara de Sud pe jos pana in centru,in fiecare zi o juma de ora pana incep practica la BRD ,ma asez pe o bancuta si imi scriu gandurile intr-o agenda.
Ajunsa la sediu,aici incepe "distractia"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)